George Bernard Shaw de Draghia Margareta

George Bernard Shaw a fost un dramaturg, critic literar și activist politic irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, considerat de unii critici ca fiind unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză.
În 1925 când i s-a acordat Premiul Nobel, Shaw a declarat că acesta este doar „un semn de recunoștință pentru ușurarea adusă lumii, deoarece nu a publicat nimic anul acesta.”
Dramaturgul a refuzat premiul bănesc, după care a fost inundat cu scrisori în care era rugat să ofere banii altor persoane dacă nu are nevoie de ei. Iar Shaw a făcut o remarcă sarcastică în privința acestei situații: „Alfred Nobel mai poate fi iertat pentru că a inventat dinamita. Dar numai un dușman al rasei umane putea inventa Premiul Nobel.”
După moartea soției sale Charlotte, scriitorul nu a pretins că este un văduv îndurerat, explicând că după „patruzeci de ani de iubire și devotament” libertatea nu este o achiziție atât de proastă.
Era și vegetarian. La 70 de ani când a fost întrebat: „Cum vă simțiți”, el a răspuns: „Minunat, mă deranjează doar medicii care susțin că voi muri dacă nu mănânc carne.”
La 90 de ani, la aceeași întrebare a răspuns: „Grozav, nu mă mai deranjează nimeni: acei medici care m-au speriat că nu voi putea trăi fără carne, deja au murit.”
George Bernard Shaw a trăit 94 de ani. Necrologul, publicat de ziare, a fost scris în prealabil – Shaw l-a editat cu entuziasm cu câțiva ani înainte de moartea sa.
Știa să combine umorul și observațiile de viață profunde. Iată doar o mică parte din declarațiile sale:
1. S-ar putea să ai dreptate, dar ce rost are dacă femeia ta plânge?
2. Cât de mercantil ești, prietene. Nu uita: tot ce poți cumpăra cu bani, deja este ieftin!
3. Distanța nu distruge nimic. Diferența de vârstă nu distruge nimic. Opinia părinților nu distruge nimic. Oamenii distrug totul. Ei înșiși.

  1. Optimiștii își realizează visurile. Pesimiștii – coșmarurile.

  2. Întrebarea „Ce vor crede oamenii?” trebuie să fie în ultimul loc. De fapt, nimănui nu-i pasă. Este viața ta.

  3. Tăcerea – este cea mai perfectă expresie a disprețului.

  4. Cine poate – face; cine nu poate – îi învață pe alții.

  5. Cu cât omul este mai matur și mai înțelept, cu atât mai puțin vrea să se certe. El vrea să se ridice, să-ți ureze o zi bună și să plece.

  6. Nu te grăbi să-i ajuți pe cei care nu ți-au cerut ajutorul. Nu oferi sfaturi celor care nu le-au cerut. Apreciază-te, apreciază-ți cuvântul și gândurile.

  7. Acum, că am învățat să zburăm ca păsările, să înotăm sub apă ca peștii, ne lipsește doar un singur lucru: să învățăm să trăim ca oamenii pe pământ.

  8. Onestitatea și loialitatea sunt cadouri scumpe pe care nu ar trebui să le aștepți de la oamenii ieftini.

  9. Uneori trebuie să faci oamenii să râdă, pentru a le distrage atenția de la intenția de a te spânzura.

  10. Mai bine trăiești cu o femeie încăpățânată, decât cu una plictisitoare.

  11. 2% dintre oameni – se gândesc, 3% – cred că se gândesc, iar 95% dintre oameni ar prefera să moară decât să se gândească.

  12. Oamenii întotdeauna dau vina pe circumstanțe. Nu cred în puterea circumstanțelor. Obține succes doar omul care va căuta condițiile de care are nevoie și, dacă nu le găsește, le creează singur.

  13. Prietenia dintre bărbat și femeie fie este o relație dintre foștii iubiți, fie a viitorilor îndrăgostiți.

  14. Încearcă să obții ceea ce iubești, altfel va trebui să iubești ceea ce primești.

  15. Numai un prost poate sărbători anii care îl apropie de moarte.

  16. Trebuie să conștientizezi faptul că oamenii au dreptul să gândească diferit și să nu facă ceea ce aștepți tu să facă. Probabil că te iubesc, dar dragostea lor ar putea să fie diferită de cum vrei tu să fie.

  17. Iubește bărbații. Ei au nevoie de dragostea ta. Chiar dacă nu recunosc niciodată. În spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie care crede în el. Și îl iubește cu adevărat.

Va doresc weekend placut,

Lucia Cretoiu

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă . În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în brațe…El a spus:

  • Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…

Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.

Tânărul i-a înmânat pachetul.

  • Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânarul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânarului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.

  • O, nu se poate așa ceva, domnule… Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.

După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația, adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:

  • Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

În sală s-a lăsat liniștea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:

-Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesa!…

Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:

  • Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?…

Din sală, cineva a stigat iritat:

  • Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri !… Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!…

Netulburat, adjudecătorul a continuat:

  • Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!…

Într-un târziu, din cel mai îndepartat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:

-Dau eu 10 pentru acest portret…

Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.

  • Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!…

Sala era în fierbere.

-Dați-i-l lui pentru 10!… Să trecem la maeștri!…La maeștri!…

Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:

  • 10, odată!…10, de două ori!…

Și, lovind cu ciocănelul în masă:

-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din față, cineva a zbucnit:

-În sfârșit, putem trece la marea colecție !…

Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:

-Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.

Rumoare în sală:

-Dar tablourile?!… Cum ramâne cu maeștrii?!… Colecția?!…

-Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se refera numai la potretul fiului !Cine il ia moștenește întreaga avere, care include și toata colecția de opere de artă! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!…

Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.

La fel ca mesajul adjudecătorului, și mesajul lui este:

-Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?!

Pentru că, vezi tu, acela care îl primește pe Fiul obține totul…

Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).

Aceasta este adevarata dragoste…

Vă rog să trimiteti acest mesaj la zece persoane și apoi celui de la care l-ați primit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Anul 1914. Anii Primului Război Mondial când fermierii care cultivau „cânepă” în schimbul dolarilor americani…

Ține cont de asta și continuă să citești.

Cânepa industrială nu este doar o plantă agricolă.

Este antidotul împotriva petrolului și a dolarului.

CUM A FOST INTERZISĂ cânepa?

  1. Un acru de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 25 de acri de pădure.

  2. Un acru de cânepă poate produce la fel de multă hârtie cât 4 acri de copaci.

  3. În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie doar de 3 ori.

  4. Cânepa crește în 4 luni, lemnul în 20-50 de ani.

  5. Canabisul este o adevărată capcană de radiații.

  6. Canabisul poate fi cultivat oriunde în lume și necesită foarte puțină apă. În plus, deoarece poate vâna insecte, nu are nevoie de pesticide.

  7. Dacă textilele din cânepă se răspândesc, industria pesticidelor ar putea dispărea complet.

  8. Primii blugi au fost confectionati din canepa; chiar și cuvântul „KANVAS” este numele dat produselor din cânepă.

Cânepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru a face frânghii, șireturi, genți de mână, pantofi și pălării.

  1. Reduce efectele chimioterapiei și radiațiilor asupra tratamentului canabisului, SIDA și cancerului; este utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

  2. Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte mare și cei doi acizi grași pe care îi conține nu se găsesc nicăieri în natură.

  3. Cânepa este chiar mai ieftin de produs decât soia.

  4. Animalele de companie hrănite cu canabis nu au nevoie de suplimente hormonale.

  5. Toate produsele din plastic pot fi realizate din cânepă, iar plasticul din cânepă se întoarce foarte ușor în natură, este biodegradabil.

  6. Dacă caroseria unei mașini este făcută din cânepă, aceasta va fi de 10 ori mai rezistentă decât oțelul.

  7. Poate fi folosit si pentru izolarea cladirilor; este durabil, ieftin și flexibil.

  8. Săpunurile și produsele cosmetice din cânepă nu poluează apa și, prin urmare, sunt complet ecologice.

În America secolului al XVIII-lea, producția lor era obligatorie, iar țăranii care nu produceau erau închiși.

Dar acum situația s-a inversat.

De ce ?

  • W.P. Hearst a deținut ziare, reviste și mass-media în Statele Unite în anii 1900. Avea păduri și producea hârtie. Dacă hârtia ar fi fost făcută cu cânepă, ar fi putut pierde milioane.

  • Rockefeller a fost cel mai bogat om din lume. Avea o companie petrolieră. Biocombustibilul, uleiul de cânepă, a fost, desigur, cel mai mare dușman al său.

  • Mellon era unul dintre principalii acționari ai companiei Dupont și deținea un brevet pentru fabricarea de plastic din produse petroliere. Industria canabisului le amenința piața.

Mai târziu, Mellon a devenit secretar al Trezoreriei președintelui Hoover…

Aceste nume mari au decis în întâlnirile lor că canabisul este inamicul și l-au eliminat…

Text preluat dintr-un articol .

%d bloggers like this: