Conturul utopiei

Ne aflăm în fața unui demers complet, in sensul echilibrului fertil dintre implicarea pasională a unui temperament elegiac și cenzura discretă dar fermă a rațiunii artistice selective. Totul se petrece sub semnul picturalului autonom și al sintezelor formale, intr-un fel de aspirație către un geometrism poetic, apropiat de Jacques Villon. Armătura construcției vine din tradiția marilor pasionați de număr și geometrie – cubiștii desigur, dar mai autoritar Cezanne în ceea ce are el abstract – materialul cromatic aparține colorismului eliberat de revoluția impresionistă și restructurat de evoluțiile ulterioare. Exprimată în echivalentul vorbelor, soluția pare complicată. În realitate ea dovedește un firesc și o capacitate de comunicare proprii picturii pure. Certitudinea desenului ferm organizat riguros, colaborează cu fluiditatea melodică a culorii , modulată în subtile pasaje tonale și asocieri. Totul se menține în limita unui figurative sintetic declarat, dar sensul general al demersului ar fi acela al abstracției cromatice. Marilena Murariu reface o etapă glorioasă și febrilă din istoria artei moderne, implicând mișcarea virtuală,deci timpul, în imagine, la fel ca futurismul sau vorticismul, în orice caz despărțindu-se de cubismul analitic. Tematic pictura se organizează în jurul orașului cel dedus din burgul medieval sau renascentist, deci spectaculos și emblematic și a instrumentelor musicale, amintind parcă de acel ”clavilux” a lui Anastasius Kircher construit pentru Rudolf al II-lea care producea o culoare echivalentă unui sunet. În pictura Marilenei Murariu sunetul plutește în aer, lumina irumpe din culoarea vibrată. Iar orașul sintetic până la concept, poate deveni o natură statică morandiană, metafizică și ambiguă. Artista duce mai departe o tensiune dificilă dar pasionantă și afirmă fără complexe conturul unei utopii urmărită cu forță expresivă și tenacitate, două calități care justifică încredere și pariul critic.
Virgil Mocanu
mai multe despre expoziție aici

%d blogeri au apreciat: