Agrafa văduvei

Agrafa văduvei
Firul de sârma din jurul dopului de șampanie se numeste agrafă. Dar știați că lungimea acestui fir de sârmă este de 52 de centimetri? Agrafa ține dopul bine fixat în sticla de șampanie și are lungimea jartierei de la ciorapii doamnei Clicquot – madame a glumit cu atât de multă grație și a lăsat omenirii o amintire, despre sine. Amintire despre femeia care a ramas văduvă la vârsta de doar 27 de ani, dar nu s-a lăsat învinsă. Soțul ei a murit de febris cumplit, iar văduvioara rămânea cu o fiica micuță în brațe și cu o mostenire – niște crame și câteva beciuri adaptate, unde se păstrau vinuri și desigur șampania, de producția căreia se ocupa, până atunci, soțul ei. Era o afacere destul de periculoasă: vinul spumant si tulbure exploda atât de violent, încât doar bărbații experimentați, în măști de fier, cutezau să coboare în depozite și pivnițe. Erau măsuri de precauție pentru a nu fi desfigurați de vreun șrapnel. Iar această tânără văduvă nu s-a speriat de greutăți și nu a vândut afacerea. Dimpotrivă, a început să lucreze din toate puterile, cu dăruire și abnegatie, în memoria soțului său. Ea și-a vândut bijuteriile, a cumpărat podgorii, a conceput o nouă modalitate de a limpezi vinul. Multe de toate a născocit ea și a inventat o mulțime de lucruri utile procesului de vinificație. Ea însăși cobora în pivnițe – acum vinul se păstra în beciuri care se întindeau pe 18 kilometri, transformate din fostele cariere romane! Greu de crezut, dar o femeie din secolul al XIX-lea a administrat toate acestea de una singură… greu de crezut. Șampania văduvei Clicquot se vindea în toată lumea. Iar când rușii l-au învins pe Napoleon, apoi când au navalit în Franța și, cu bucurie barbară au început să jefuiască beciurile și să bea vinul, ea a spus angajaților săi, cu înțelepciune: “Să bea. Vor plăti mai târziu!” Și într-adevăr – husarilor le-a plăcut atât de mult șampania, că atunci când s-au întors în Rusia, madame Clicquot a primit o comandă uriașă, pe care a onorat-o livrând 10 mii de sticle, care au fost vândute Rusiei prin contract – gustul victoriei le stăruia rușilor, în amintiri! A contat și atitudinea de bunăvoința a văduvei. În urma acestor relații comerciale, văduva s-a îmbogățit considerabil. Dar și cheltuia sume enorme pentru diferite binefaceri și alte fapte bune. Madame Clicquot a muncit până în ultimele zile ale vieții sale și a trăit aproape 90 de ani. Dar nu s-a mai recăsătorit. Nu a vrut. A muncit mult… poate că iubea pe cineva, dar simțea ca nu acesta îi era destinul? De ce altceva să fi făcut o asemenea glumă despre lungimea agrafei? De ce să fi sugerat un detaliu atât de intim al toaletei – o jartieră… despre care se stia că așa și nu a avut cine să i-o dezlege… Asta a fost prima femeie de afaceri – văduva Clicquot. O doamnă energică și curajoasă care a obținut un succes incredibil în afaceri. Cât ține de căsătorie – madame repeta mereu altă frază: „Există o singură calitate a șampaniei – cea mai înaltă! Restul este doar vin tulbure…”
De la: Delia Budeanu

%d blogeri au apreciat: