Penalii Buzăului

Azi am să vă scriu despre cum ar trebui să mă „mândresc” eu că sunt contemporan cu bășinile și penalii Buzăului.
În general, oamenii tăvăliți în sos de cuvinte prin mass media trăiesc cu impresia că sunt nevinovații neamului. Că ei duc o viață extrem de onestă, chiar dacă nu-şi pot justifica primul milion de zile din această viață. Nici ca bani, nici ca „sivică”. Și-atunci aruncă în cârca celor care le pun oglinda sub nas fix lipsa lor de caracter. Slugile fără de șira spinării văd numai slugi, turnătorii, turnători, sicofanții, numai sicofanți, penalii Buzăului, numai penali. În rest, tot mie, jurnalistul, ar trebui să-mi fie rușine că scriu, mai slobod la taste, despre cum sunt unii neam de traistă, mincinoși, impostori, analfabeți, abuzivi pe bani şi relații publice, turnători la Securitate, falimentari la morală și educație, plagiatori, goarne ale „serviciilor” și ale cui mai dorește să-și sufle pe bani partipriurile prin mass media, pupincuriști, limbiști, parveniți, boschetarii domeniului lor de activitate, lichele șamd. Eu sunt vinovat că scriu despre acei boschetari ai presei care scriu materiale la comandă, cu dedicație. Nu ei. Ei sunt nevinovați. E firesc să mânjească o meserie vocațională ca să-și producă extra-bani. E firesc că-i mai cheamă câte unul să-și rezolve partipriurile prin intermediul lor. E firesc să scrie după Ordin de Zi pe Unitate, toţi, la unison, aceeași dezinformație. Vinovat sunt eu că atrag atenția asupra faptului că astfel de indivizi ne-au distrus și târât în derizoriu meseria. Nu ei, cei care put de deontologie și echidistanță dintre contractele mai mult sau mai puţin vizibile pe care le au cu cei pe care-i pupincuresc. Banii devalizatorilor din partea „bună” a eșichierului politic sunt albi, curați şi fără de miros. Tot eu sunt vinovat când scriu despre turnătorii fostei Securități – că doar gura care-și pune buzele să pupe dosurile are întotdeauna o poveste de zis. „Am turnat de frică, boss. A, ți-am distrus viaţa? Nu chiar atât de tare, uite, ești aici, cu mine, în democrație”. Sunt vinovat când scriu despre diverși potentați care-și fac secretara (să fiu decent) doctor. S-a umplut Țara de secretare cu doctorat: de la politicieni, la docență. Sunt vinovat când arăt cum nu-şi declară corect averea câte unul din Famiglia afaceriștilor și politicienilor noștri. Sunt vinovat când scriu despre cei care umblă cu bunul Dumnezeu în vorbe, dar stau cu „necuratu”-n… fapte. Și sunt extrem de vinovat față de politicienii din tot spectrul politic. Care este, de fapt, unul singur: Partidul Comunist Român, spart în „dreapta”, “centru” şi „stânga”. Sunt vinovat când scriu despre afacerile lor oneroase. Sunt vinovat când demonstrez cum și-au ratat, oameni de afaceri şi politicieni „de success”, calitatea de părinte în egală măsură cu cât de ticăloși și lipsiți de scrupule sunt ca și politicieni și/sau ca oameni de afaceri. Mi-e milă de copiii lor abandonați în maşini de lux şi anturaj cu droguri, alcool şi “secretare”. Ei bine, pentru toate acestea eu sunt, după cum s-au exprimat șefii PSD Buzău (Buzău, mă?!), ca „toți jurnaliștii”, „un șpăgar”. Dar mai sunt și „șantajist”, după cum m-au etichetat PMP-iștii buzoieni după ce am demonstrat că sunt niște ciolănari de profesie. Vedeți, dumneavoastră, toţi penalii Buzăului, acești nimeni în drum fără de votul nostru, nişte inși care acum 15-20 de ani nu prea aveau după ce bea apă, iar acum put de afaceri (deh, politicieni), își confundă viaţa pe bani publici cu viaţa personală. Dacă le spui că “regele e gol” se declară amenințați la portofel. Pentru că ei chiar sunt specialiști în amenințări cu portofelul.

%d blogeri au apreciat: