Columb

Cum a ajuns Columb să fie aruncat în lanțuri de cei care îngenuncheaseră în fața lui
Pe 20 aprilie 1493, Cristofor Columb, aureolat de descoperirea Americii, se prezintă în fața regelui și reginei Spaniei, Ferdinand și Izabela, care îl întâmpină la porțile Barcelonei. Navigatorul genovez cade în genunchi în fața celor doi suverani, iar aceștia, într-un gest emoționant, cad și ei în genunchi alături de el. Toți trei intonează un Te Deum, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru ajutorul dat. Scena dovedește că cercurile conducătoare din Spania și din întreaga Europă au înțeles imediat importanța descoperirii și consecințele sale potențiale. La Roma, papa Alexandru al VI-lea Borgia, de origine spaniolă, ia act de acest succes și le atribuie celor doi suverani prestigiosul calificativ de „regi catolici” („los Reyes Catolicos”).
Două săptămâni mai târziu, el publică bula „Inter Caetera”, care împarte între spanioli și portughezi viitoarele descoperiri. Împărțirea lumii va fi completată anul următor de Tratatul de la Tordesillas. Încununat de triumf, Columb nu întârzie să mai traverseze o dată Atlanticul în beneficiul „regilor catolici”. De data aceasta, nu mai are nici o problemă cu strângerea fondurilor și a echipajelor. Pentru a doua expediție, genovezul pleacă din Cadiz cu 17 corăbii și… 1200 de pasageri. Acostează pe o insulă cu aspect încântător, botezată imediat Guadelupa, în onoarea Fecioarei din Guadelupa, un loc de pelerinaj faimos în Extremadura.
O explorare rapidă arată însă că insula este populată de niște canibali feroce, „caraibii”, dușmanii de moarte ai pașnicilor „tainos”. Continuându-și drumul, Columb descoperă cu amărăciune că cei 39 de tovarăși abandonați pe insula Hispaniola au fost cu toții masacrați de băștinași. Spaniolii întemeiază pe această insulă primul oraș din Lumea Nouă, Izabela. Diego Columb, fiul cel mare al exploratorului, este numit guvernator. Acesta va fi asistat de Bartolomeo Columb, fratele mai mic al lui Cristofor. Nouă corăbii fac drumul înapoi, sub comanda lui Antonio de Torres, în timp ce Cristofor Columb continuă explorarea Antilelor Mici și descoperă Porto Rico și Jamaica. În acest timp, la Izabela, disensiunile, lăcomia și frica de indieni seamănă dezordine și moarte. Bartolomeo se arată foarte crud cu băștinașii, pe care fie îi masacrează, fie îi transformă în sclavi. Este primul dintr-un lung șir de conchistadori violenți și lacomi.
În Spania, Columb începe să fie vorbit de rău la urechea Izabelei. Aceasta poruncește ca indienii să nu fie transformați în sclavi și desemnează un anchetator oficial, pe Juan Aguado, pentru a cerceta situația de pe Hispaniola. Îngrijorat pentru viitorul său, Columb se întoarce în Spania, în 1496 și obține iertarea reginei. Genovezul pregătește a treia călătorie. Expediția pleacă din portul andaluz Sanlucar de Barrameda, pe 30 mai 1498. În timp ce grosul flotei se îndreaptă spre Hispaniola, Columb se abate spre sud și insulele Capului Verde, cu trei corăbii. Pe 28 iulie 1498, descoperă insula Trinidad și două zile mai târziu – gurile de vărsare ale unui fluviu: Orinoco. Continuă să nu priceapă că se află în fața unui imens continent și crede că aceste litoraluri vaste sunt poarta spre China sau India. Între timp, la Hispaniola, spaniolii ajung să se bată între ei. Întors în colonie, Columb are probleme în a restabili ordinea. Pentru aceasta, nu ezită să îi încarcereze și chiar să îi condamne la moarte pe rebeli. Afacerea provoacă agitație la curtea Spaniei, care îl deleagă pe Francisco de Bobadilla în colonie, cu titlul de vicerege.
Acesta debarcă pe 23 august 1500 și îi pune în lanțuri pe Cristofor și Bartolomeo Columb, trimițându-i astfel în Spania. Când ilustrul navigator se prezintă în fața suveranilor spanioli în lanțuri, aceștia, impresionați, neuitând momentul în care îngenuncheaseră împreună, îl eliberează și îl cheamă acasă pe înlocuitorul lui. Un nou guvernator general, Nicolas de Ovando, pleacă pe mare, la începutul lui 1502, cu 30 de corăbii și 2.500 de coloniști. Însă, fără Columb. Columb obține doar permisiunea de a pleca din nou într-o simplă misiune de explorare, cu patru corăbii, pe 9 mai 1502. Când ajunge în apropiere de Santo Domingo, noua capitală a coloniei Hispaniola, guvernatorul refuză să-i permită să acosteze, invocând directivele regale. La întoarcerea lui Columb în Spania, în 1504, regina Izabela nu mai trăiește pentru a-i acorda protecție.
La puțin timp după revenirea în Spania, în timpul unei mese între bărbați, Columb are de înfruntat câțiva detractori. „La urma urmei, a zis unul, era evident că dacă mergi tot spre apus, vei ajunge să descoperi India.” Atunci, Columb a luat un ou fiert și le-a propus detractorilor să-l facă să stea în picioare. Nimeni nu a reușit. Atunci exploratorul a spart coaja la baza oului, astfel ca acesta să poată avea sprijin, și a conchis: „Era evident, dar trebuia să te gândești!” Această anecdotă, devenită faimoasă, este relatată pentru prima dată de către conchistadorul și negustorul italian Girolamo Benzoni, în cartea sa din 1565, Istoria Lumii Noi.
Sursa:
https://evenimentulistoric.ro/cum-a-ajuns-columb-sa-fie-aruncat-in-lanturi-de-cei-care-ingenuncheasera-in-fata-lui.html
Tristul sfârșit al celui mai mare aventurier al omenirii
Pe 20 mai 1506, Cristofor Columb moare la Valladolid, la vârsta de 55 de ani, înconjurat de avuții, însă aproape orb, continuând să fie convins că ajunsese în Asia și fără să realizeze importanța descoperirilor sale. Pe 7 noiembrie 1504, Columb are 53 de ani. Se întoarce în Spania după a patra și ultimă călătorie în America, și acostează la San Lucar de Barrameda. Regina Izabela, care l-a sprijinit pe Columb de la începutul aventurii, moare la sfârșitul lui noiembrie 1504, la mai puțin de o lună după întoarcerea Amiralului mării Ocean. Columb este foarte afectat de moartea suveranei. Regele Ferdinand, care se afla atunci implicat în războaie, este dezinteresat total de navigator. Columb este dezamăgit și frustrat de pierderea unei părți din privilegiile pe care le obținuse la începutul extraordinarei sale aventuri. Bolnav și slăbit, se retrage la Sevilla, într-o casă pe care o închiriase în parohia Santa Maria. Trăiește singur, aproape uitat de contemporani, părăsit de majoritatea tovarășilor de aventură care se îmbogățiseră grație lui.
Amiralul este singur, este fabulos de bogat. Drepturile născute din descoperirile sale sunt enorme. La Santo Domingo, omul său de încredere, Carvajal, veghează asupra posesiunilor sale și încasează veniturile. El și slujitorii lui nu duc lipsă de nimic. De-a lungul a cel puțin două generații, urmașii lui Columb vor trăi în opulență. Unul dintre fiii lui Columb, Diego, care are 24 de ani, se află la curte. Fost paj, apoi gardian al reginei, a ajuns un curtean abil. El este cel care îl reprezintă pe tatăl său la curte. În 1508, se va căsători cu Maria Alvarez de Toledo y Rojas, fiica lui Fernando Alvarez de Toledo și nepoată a ducelui de Alba, unul dintre Granzii Spaniei. Tatăl său, Amiralul, nu va avea fericirea de a asista la această căsătorie.
În mai 1505, Cristofor Columb călătorește de la Sevilla la Segovia pe spinarea unui catâr. O călătorie de 500 de kilometri pentru a se întâlni cu regele. Fiul său a reușit să-i obțină o audiență. În ciuda cererilor, Columb nu obține respectarea promisiunilor care îi fuseseră făcute. Își păstrează titlul de Amiral al mării Ocean, însă acesta este unul onorific, care nu îl pune pe picior de egalitate cu Marele Amiral de Castilia. La sfârșitul lui aprilie, sănătatea lui Columb se degradează. Guta și artrita îl fac să sufere. Amiralul este transportat de la Segovia la Valladolid, care este, alături de Toledo, una dintre reședințele regale ale Spaniei. La căpătâiul său sunt prezenți doar cei doi fii, Diego și Fernando, și frații săi, Bartolomeo și Diego, și câțiva călugări franciscani de la mănăstirea învecinată. Cristofor Columb, Amiral al mării Ocean, vicerege al Indiilor, moare în ziua de Înălțare, murmurând: „In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum” („În mâinile Tale, Doamne, îmi încredințez sufletul”). Funeraliile au loc la catedrala din Valladolid, Santa Maria Antigua. Apoi, Columb este înmormântat de franciscani la mănăstirea Ascultării. Nici un demnitar de la curte nu asistă la ceremonie.
Sursa: Tristul sfârșit al celui mai mare aventurier al omenirii

%d blogeri au apreciat: