“Istoria recentă văzuta de un nepriceput…!

După ce s-a războit Germania cu Rusia, motivele îmi sunt încă neclare, și după ce din lipsă de instrucţiuni clare în prospectul razboiului, nemţii au capitulat, s-a instaurat pacea.
După cum era și firesc, și previzibil, invingatorii s-au aşezat la masă, și tragând cu nesaţ din ţigările și trabucul păcii, fiecare după posibilităţi, au împărțit Europa, și nu neapărat Germania, în două părţi. Una americană, că unde-i un război, America este obligatoriu prezentă, și una rusească, că nu se putea altfel. Nenorocirea a făcut că cele două state învingătoare, America și Rusia, aveau concepţii diferite despre lume și viaţă, dar apucături similare, și astfel, după ceva ani, s-au constituit două mari cluburi sportive, UE și NATO, contra CAER și Pactul de la Varşovia, care au început concursurile economice și militare, pentru desemnarea campionului. Dar ce să vezi, după vreo 50 de ani de competiţii nesportive, vine șeful de club de la echipa roșie, pe ailaltă s-o denumim albastră, și desfiinţează clubul, pe motiv că li s-a dezumflat mingea, aruncând în haos principii, doctrine, economii și oameni. Chiar nu am înţeles niciodată care a fost șmecheria la această decizie abruptă, pentru că se putea face o corecţie de curs mult mai lină și mai eficientă, fără atâtea sacrificii. Gândul mă duce automat la o mare trădare! Bref, ne trezim în situaţia lipsei de competiţie, cu echipa albastră fără obiectul muncii, iar cu cea roșie în cautarea unui nou club, iar cum nu era niciun alt club la dispoziţie, jucatorii de rezervă ai roșiilor s-au bulucit la albaştri, din poziţie de milogi. Şi aşa s-a născut un UE mai extins și aparent mai puternic, care după modelul american, doreşte să impună democraţia cu orice preţ, chiar și acolo unde nu se poate încă, pentru că un pitic atomic, pe numele său Putin, a redresat Rusia din căderea liberă. Privind în ansamblu, Germania a realizat un lucru formidabil! Vazând că militar nu merge să conduci și să vasalizezi Europa, a luat-o pe calea economiei, pentru că oricât de antipatici și lipsiți de umor ar fi nemţii, ei sunt un popor senzaţional. Au reuşit să facă din căcat bici și să facă plici! Duşmanul a rămas în continuare Rusia, pentru că fără duşman nu mai există target economic și social, și lucrurile s-au aşezat, cel puţin aparent. Revenind la jucatorii de rezervă, cum ar fi România, să vedem puţin ce ne-a dat nouă UE și ce am dat noi lui sau ei, că este mare deranj cu transgenderii ăştia! În primul rând ne-a dat dorinţa să facem parte dintr-un alt club, că eram fără-de-club, adică pielea pluii. Mare chestie psihologică, asta cu dorinţa, tipică arsenalului de curvă. Mai întâi trebuie s-o doreşti, că după aia avem alte premise la negocierea preţului. Apoi am primit libertatea să călătorim liberi și să admirăm natura europeană și infrastructura socială. Autostrăzi, oraşe, case, etc. Am primit drept de muncă, majoritar pentru job-uri refuzate de autohtoni, și la salarii mai mici. Am primit multe sfaturi şi regulamente civilizatoare. Am primit asigurări de bine și de protecţie militară prin NATO, care este în esenţă o armată americană, că UE nu are armată proprie. Și nu în ultimul rând, am primit împrumuturi cu camătă suportabilă, ca să cumpărăm de la ei, ce ne lipseşte nouă, având grijă ca să ne lipsească tot mai multe lucruri. Am primit și ajutoare aparent moca, care ne-au costat mai mult decât dacă le-am fi refuzat. Ce am dat noi? Păi noi am dat…., ce s-o mai lungim, noi am dat tot, de la suveranitate, la resurse naturale, și până la toate serviciile către populaţie. Mai mult, am ras toată economia, pentru ca UE să nu-şi mai bată capul cu concurenţa, și să vină investitorii lor, după cum au ei chef, și nu după cum avem noi nevoie. Ahhh, am uitat, am primit decoraţii pe pieptul conducătorilor români, pentru integrare și trădare. Că astea merg mână în mână! Pe scurt, am făcut un deal de bordel, îndragostiţi fiind de o curvă, și UE ne-a dat MUE. Daaaar suntem în club, adică suntem in și nu out, și asta pare că contează cel mai mult, nu preţul. Asta mi-a aduce aminte de o păţanie recentă, când întrebat fiind, de o jună, dacă este inăuntru sau afară, i-am răspuns cu timiditate că m-am uitat, și afară nu este!

El Comandante.”

%d blogeri au apreciat: