Turismul buzoian

Avem o țară frumoasă, pe care nu știm să o vindem, la care ajungem greu, pentru că nu construim autostrăzi. Nici măcar nu ne asfaltăm drumurile… Fără strategii, fără promovare, doar cu planuri care rămân pe hârtie și bani cheltuiți fără rost, România rămâne o comoară îngropată adânc în nepăsarea celor care o conduc. Astăzi, EXPRESS SUD-EST vă arată provocările prin care trece un turist care vrea să vadă minunile din judeţul Buzău, județ despre care Petre Emanoil Neagu, președintele Consiliului Județean, spune că l-a băgat în UNESCO, dar despre care noi credem că l-a băgat altundeva. 

Județul Buzău poate fi considerat tărâmul tuturor posibilităților. Cu peisaje de basm, județul care ar fi putut fi unul dintre polurile turistice ale țării noastre zace în nepăsare și uitare, degradându-se văzând cu ochii. Astfel, multe dintre drumurile turistice ale județului se află ori în paragină, ori în starea lor incipientă, așa cum le-a lăsat natura. Consiliul Județean Buzău, în cazul nostru președintele PSD al județului Petre Emanoil Neagu, anunță, din patru în patru ani, că va moderniza un număr de enșpe șosele turistice importante din județ. Promisiunea rămâne însă la stadiul natural de minciună PSD, întrucât de treizeci și ceva de ani, la Buzău nu se rezolvă nimic. Doar drumurile turistice, alea care mai sunt, dispar văzând cu ochii, iar banii CJ Buzău burdușesc buzunarele unor apropiați ai PSD Buzău pentru proiecte, studii de fezabilitate etc. Pulimea primește cu nonșalanță un ridicat din umeri. „Nu sunt bani” mint, de fiecare dată, autoritățile județene. Asta în condițiile în care, aceleași autorități, care ar fi putut anticipa lipsa banilor sau imposibilitatea obținerii lor, au cheltuit, așa cum spuneam, bani cu nemiluita pe proiecte și studii de fezabilitate, cărora le lipsește finalizarea. Mai exact, studiile de fezabilitate, însă și documentațiile tehnice, au costat aproape douăzeci de milioane de lei. Totul fără finanțări externe. Există 1000 kilometri de drum județean în Buzău, dintre care 90% sunt de pământ ori de pietriș. Despre ultimii patru ani se poate spune că nu a existat un program județean pentru reabilitarea și întreținerea lor decât la nivelul de declarații pompoase pentru presă și fraieri  în timpul campaniilor electorale. Armate de ziariști, plătite regește cu bani publici, l-au însoțit TOATĂ vara trecută pe președintele CJ Buzău, în deplasările sale prin județ, unde de cele mai multe ori a „inaugurat” și a promis NIMIC. Este notorie povestea drumului județean 205, care leagă localitățile Năeni și Fințești, căruia i-a fost „inaugurată”… începerea asfaltării de două ori de autorități. O dată, pe 3 iulie 2020, de către vicepreședintele Consiliului Județean Buzău, Adrian Petre, care l-a lansat cu această ocazie pe candidatul PSD pentru postul de primar la Năeni, iar pe 8 iulie „pamblica” i-a fost tăiată cu fast, de către șeful Consiliului Județean, Petre Emanoil Neagu, aflat, vara trecută, într-o perpetuă campanie electorală pe banii noștri – cei mulți, dar proști. În plus, ca penibilul situației să ajungă la un deplin apogeu, vicele Consiliului Județean Adrian Petre a declarat că cel mai sărbătorit drum județean din țară ar avea darul să oprească românii de a mai pleca în străinătate (sâc!). Și, dacă s-a ajuns la o astfel de răhățeală, asta se datorează şi faptului că actualul președinte al Consiliului Județean Buzău, operatorul chimist Petre Emanoil Neagu, a acumulat o adevărată experiență în domeniu pe durata altor două mandate, sub președinția penalilor Victor Mocanu și Cristinel Bîgiu, Neagu având funcția de vicepreședinte, dar fiind și principalul complice la matrapazlâcurile penale ale celor doi.

Dintr-un prea plin patriotism local a apărut sintagma „Buzău – mica Românie”, în care trimiterea firească este la prezența între granițele județului a tuturor categoriilor de forme de relief: câmpie, deal, munte. Plus frumusețile, uneori, neegalate nici de alte locuri din lume. Când vine, însă, vorba despre drumuri, din categoria celor județene, şi mai ales problematica întreținerii lor, optimismul se estompează odată cu… creșterea în altitudine. Aproximativ o treime din cei peste 1000 de kilometri de drumuri județene îi regăsim tocmai în zona de munte, zonă pentru care nu au existat decât promisiuni vizavi de reabilitarea unor astfel de drumuri. Pe hartă, lucrurile par simple. Din Buzău până la Focul Viu sunt puțin peste 68 de kilometri. Călătoria n-ar trebui să dureze mai mult de o oră. În realitate, însă, din clipa în care ieși din Buzău, începe aventura. Până la Lopătari, drumul județean 203 K este plin de gropi şi denivelări. De aici încolo, mai sunt 7 kilometri până la Focul Viu, iar drumul pare impracticabil. „A fost odată asfalt, acum s-a luat, s-a terminat A dat o spoială acolo, s-au mâncat gologanii şi gata, bună ziua”, spune un localnic. Drumul Județean 203 K e mai degrabă o uliță pe care se întorc vacile de la păscut și pe unde se presupune că trebuie să meargă turiștii către Focul Viu. „Se presupune”, pentru că indicații rutiere nu sunt. Prima bornă kilometrică întâlnită pe drum stă să cadă. O singură săgeată arată direcția: „Focul viu, înainte”. GPS-ul ne-a abandonat. Ne poartă pe drumuri forestiere, fără destinație. Cerem indicații unor localnici. „La intersecție, aici, tot înainte!”, spune un sătean. „Nu cârmești nici aici, dreapta, nici la Luncea acolo! Că e Luncile…”, explică un alt localnic. „O luați înapoi pe aici, dați de o stație de autobuz, țineți înainte, treceți prin Baltă, Deleni, treceți pe la Colți și ajungeți la Focul Viu”, indică o bătrână. Cu astfel de repere şi după 500 de kilometri pe drumurile din România, un turist italian s-a pierdut cu firea. „Nu este posibil aşa ceva! Nu este posibil! N-am crezut că poate exista un aşa drum!”, a răbufnit turistul. Soția lui, româncă, a trecut peste altă cumpănă. „M-am uitat pe deal, am crezut ca e o vacă. Dar când m-am uitat mai bine era un urs care venea încoace şi apoi am fugit. Nu vă sfătuiesc să mergeți! Eu renunț la Focul Viu”, a mărturisit femeia. Din satul Terca, drumul nu mai poate fi parcurs cu mașina. O luăm la pas, pe cărări de munte, cu răbdare şi teamă că am putea fi atacați de urși. Am urmat o cărare, de asemenea, fără indicator şi, cu noroc, am ajuns la destinație. La „Focul Viu”, priveliștea îți taie respirația. Flăcările ard domol la poalele brazilor. Ziua, pâlpâie ușor. Însă noaptea, pământul parcă se aprinde cu totul. „Focul Viu” sau „Focul veșnic” arde fără întrerupere. Prin fisurile şi crăpăturile create în scoarța terestră ies la suprafață gaze naturale, aprinse de razele soarelui sau, uneori, chiar de localnici. Spectacolul naturii ar putea atrage în zonă mii de turiști. Însă nepăsarea autorităților îi ține departe. Cele mai apropiate pensiuni sunt la zeci de kilometri distanță. Nici vorbă despre toalete publice sau restaurante. Ca să ne potolim foamea, noi ne-am întors din drum la singurul chioșc din Lopătari, de unde am luat… pâine şi salam. Altfel, Buzăul este ținutul contrastelor: ținutul peisajelor care îți taie răsuflarea, dar și al drumurilor care îți taie orice chef de călătorii. E ținutul în care turiștii au parte de mai multe aventuri pe șosele decât la destinație și al destinațiilor condamnate uitării – pentru că nimeni nu le promovează, iar turiștii… nu vin. Suntem pe Drumul Județean 102 F. Din Buzău. Unul mai mult peticit decât asfaltat, îngust şi plin de denivelări. Încercăm să ajungem la Pâclele Mari, ca să vedem Vulcanii Noroioși. Din spate, apare un microbuz de transport. Șoferul face slalom printre gropi. Vrem să știm cum rezistă mașina drumurilor zilnice în această zonă. „La fiecare săptămână intră în service: capete de bara, bielete, caseta, direcția, maxim 5-6 luni ține”, spune șoferul. În plus, șoferul aproape că a învățat gropile pe de rost. Mai apucă să le mai evite. Pentru un turist, însă, este imposibil. Mai ales când sunt mascate de bălți. Cei mai cunoscuți vulcani sunt în comuna Berca, iar cei mai spectaculoși, în satul Beciu. Dacă pe drumul până la Berca se mai poate circula, cel până la Beciu e ca o uliță de sat. O oră ne-a luat să ajungem la capătul celor nici 10 kilometri. În lipsa indicatoarelor, ne-am rătăcit de mai multe ori. La Vulcanii Noroioși, însă, priveliștea merită tot efortul. Erupțiile de gaze antrenează la suprafață nămol şi apă, iar peisajul pare unul selenar. Perfect pentru niște fotografii de colecție. Peisajul este unic în Europa, însă nu există niciun punct pe hartă care să-l indice, nu e niciun indicator rutier care să-i îndrume pe turiști. Echipa EXPRESS SUD-EST a aflat destinația întrebând localnicii. Ultima destinație pe listă – Babele din Ulmet sau Trovanţii. Din acest motiv, li se mai spune şi „pietrele vii”. Iar în jurul lor, s-au țesut numeroase legende. Bătrânii locului te-ar îndemna să le atingi, ca să „te vindeci” de orice supărare. De „miracolele” locului se bucură, din păcate, prea puțini turiști. Pentru a ajunge la Trovanții din Ulmet, drumul ne-a purtat prin Buzău, pe drumul spre Brașov, până la Măgura. De acolo, un indicator ne-a ghidat spre Bozioru. 45 de kilometri acoperiți în 2 – 3 ore, din cauza drumurilor. La Muzeul Județean din Buzău se află cea mai mare pepită de chihlimbar din lume. Cântărește 3 kilograme şi 450 de grame, iar în acest moment este ținută într-un subsol, pentru că nu există o sală unde să fie expusă. Aşa că vizitatorii se mulțumesc cu o poză. Altfel, colecția de chihlimbar de la Colți este unică în lume. Conține exponate vechi de 60 de milioane de ani. Aici se află chiar și un set de bijuterii care i-a aparținut Elenei Ceaușescu. În anonimat total sunt şi așezările de piatră din zona Aluniș-Bozioru. Chiliile datează de acum 800-900 de ani şi au fost sculptate în piatră de călugării vremii. În vecinătate este una dintre cele mai vechi biserici din România. Însă fără drumuri asfaltate, locurile frumoase, minunile naturii, muzeele, bisericile şi monumentele sunt lăsate pradă uitării.

La Consiliul Județean Buzău, însă, președintele Petre Emanoil Neagu o ține langa pe a lui,  bălmăjind  cât de bine stă judeţul la capitolul turism. „Noi încercăm în ultima vreme să promovăm altfel tot ce înseamnă atracție pentru judeţul Buzău”, zice pesedistul ăsta care bagă tot ce prinde în UNESCO, dar mai ales banii pentru dezvoltarea rurală a județului în niște găuri numai de el știute. Așadar, o strategie clară, care se vede și de pe lună. Milioane de lei aruncați pe apariții ridicole pe PROTV ori alt post național de televiziune, unde Neagu apare în prim plan să se laude cu praful și pietrișul realizărilor sale. Astfel, deducem că nu există deocamdată niciun plan pentru repararea drumurilor care duc spre obiectivele turistice. Prioritățile PSD Buzău sunt altele. Iar judeţul este printre cele mai sărace din România. După Teleorman, aici sunt înregistrați cei mai mulți asistați social, peste 12 mii de oameni. Turismul ar putea salva această zonă, dacă am avea autorități competente. Autorități care să știe să promoveze… muzeul de chihlimbar, spre exemplu, din comuna Colți. Altfel, turiștii rămân tot cu indicațiile localnicilor şi cu spaima că vor trece pe la service după vacanța aici.

%d blogeri au apreciat: