RECURSUL LA SUBCONȘTIENT – PSIHANALIZĂ VIZUALĂ  POSTMODERNĂ

Din perspectiva cunoașterii, istoria artei este drumul de la rațiune la subconștient astfel că acesta se constituie ca memorie în continuita- te, iar prezentul ca rațiune. Rațiunea nu poate traduce subconștientul. Ca să se folosească de el este nevoie de imaginație fie conștientizată, fie din vis. Exteriorizarea subconștientului prin artă se înscrie mișcării post-moderne. Prin apro-pierea de acesta, arta se “trăiește” ca instanță existențială. În acest context lucrările prezente reprezintă meditații plastice din preajma subconștientului ca urmare a introspecției sinelui și a proiecției sale imaginative prin volume, suprafețe și culori. Lucrările prezente panoramează zona și transpun experiența cu ajutorul imaginației, dincolo de norme și principii, fară pretenția judecă-ților de valoare. Fiecare lucrare este o trăire a subconștientului într-o direcție indusă. Așa cum se observă relația cu narațiunea este abandonată mai pes-te tot. Firul epic (bazat pe metaforă) face loc dezvoltării exponențiale în spațialitate, cînd asemeni unor reverberații se propagă unda metafizică (scăzută că amplitudine existențială) cu importanță tot mai mică în construcția vizuală. Accentul cade mai mereu pe par-cursul intelectiv al receptării creației și mai puțin pe semnificația sa. Întâlnim în expoziție lucrări unde supralicitarea dimensiunii imagina-tive duce în suprarealism când subconștientul este revelat prin latura sa asociativă rezultând fantasmagorii care provoacă incertitudini. Deși aparțin aceleiași mișcări artistice, lucrările de față nu pot fi comparate, ci cel mult alăturăte și complinite unele cu altele, fiecare autor și implicit lucrare exprimând o fațetă din infinitul probabilităților raportate la posibilități.Lucrări cu conținut latent, vag și incoerent, cu o argumentație care sugerează existența straturilor existențiale suprapuse, împreună și fiecare exprimă discrepanța dintre realitate și imaginarul indus de intro- specție. Prezenta expoziție, în ansamblul său redimensionează aspirații vechi cu ajutorul limbajului vizual post-modern într-o diversitate estetică ce facilitează înălțarea pe verticală la intersecția dintre realitate, rațional, conștiență, subconștient, imaginar, trăire, între dorință și refulare, declin și impas, speranță și optimism. – Ion Diaconu

%d blogeri au apreciat: