25 mai – Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți

Fără a fi o zi de sărbătoare, 25 mai este data la care ne amintim cât de importante sunt responsabilitatea, implicarea și solidaritatea umană pentru rezolvarea cât mai rapidă a unor situații care se pot transforma în tragedii. Dispariţiile de minori reprezintă un fenomen complex, care îmbracă multiple forme: de la o simplă alarmare ce poate fi produsă de eventuale neînţelegeri asupra destinaţiilor de zi cu zi ale minorului, la plecările voluntare ale minorilor de la domiciliul familial sau din centrele de ocrotire, având la bază diverse motive de nemulţumire, până la forme foarte grave de dispariţii precum răpiri, sechestrare pentru exploatare prin muncă, traficare etc. Indiferent ce formă va lua o dispariţie sesizată (plecări voluntare,dispariţii accidentale sau nevoluntare – rătăciri, răpire, sechestrare etc.), soluționarea cu operativitate a unei astfel de cauze constituie o prioritate pentru Poliția Română. Conform datelor existente la nivelul Serviciului Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Galați, în anul 2020 au fost înregistrate 234 de sesizări privind minori dispăruți. În 197 dintre cazuri a fost vorba despre plecări voluntare repetate, în special din centre de ocrotire/ case de tip familial. Cei mai mulți  dintre minori au fost identificați la scurt timp după sesizarea dispariției, fără a fi dați în urmărire națională.

Recomandări pentru părinţi/ aparținători, care pot reduce riscul dispariției unui copil:

  • Asigurați-vă că știe, de la vârste cât mai fragede, numele şi prenumele, adresa, numărul de telefon şi numele părinţilor;
  • Supravegheaţi-vă în permanenţă copilul, la joacă, atunci când vă aflaţi la cumpărături şi în zonele aglomerate; câteva clipe de neatenţie sunt suficiente ca acesta să dispară sau să se accidenteze;
  • Învaţaţi-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră şi că trebuie să spună întotdeauna unde şi cu cine pleacă;
  • Explicaţi-i, pe înţelesul său, cu exemple potrivite, că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine şi nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni; în niciun caz nu trebuie să se urce în maşinile necunoscuţilor sau să îi însoţească pe aceştia, indiferent de pretext;
  • În concedii, acordaţi o atenţie sporită supravegherii copilului dumneavoastră; aglomeraţia şi mediul străin reprezintă factori de risc care pot favoriza pierderea acestuia;
  • Învaţaţi-l că, dacă se pierde de dumneavoastră, trebuie să rămână în zona unde v-a văzut ultima dată şi să ceară ajutor unui poliţist, unei vânzătoare sau unui adult însoţit de un copil.

O relaţie deschisă de comunicare, bazată pe încredere şi respect reciproc, o relaţie în care regulile şi interdicţiile să fie explicate şi argumentate, constituie premisa unei dezvoltări armonioase a copilului, astfel încât acesta să nu se ascundă de părinţi, de teama unei pedepse.

În cazul nefericit al unei dispariţii:

  • Anunţaţi în cel mai scurt timp Poliţia; sesizarea dispariţiei unui copil se poate face prin apel la numărul de urgenţă 112, prin sesizare directă la sediul unităţii de poliţie sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren;
  • Verificaţi la rude şi prietenii apropiaţi dacă minorul nu se află la aceştia;
  • Păstraţi-vă calmul! Chiar dacă vă aflaţi într-o stare de emoţie puternică, este foarte important să vă stăpâniţi, pentru a oferi poliţiştilor toate detaliile ce îi pot ajuta să găsească copilul în cel mai scurt timp:
  • numele şi prenumele copilului dispărut, porecla sau apelativul la care acesta răspunde, vârsta minorului, semnalmente, semne particulare, etc.;
  • date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;
  • câteva fotografii recente ale copilului;
  • descrierea obiectelor de vestimentaţie cu care era îmbrăcat la momentul dispariţiei, precum şi a obiectelor pe care le avea asupra sa;
  • eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa/ sănătatea copilului;
  • date referitoare la activitatea sa de pe diverse rețele de socializare, principalele preocupări ale copilului, o listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obişnuia să le frecventeze;
  • datele de contact ale adulţilor apropiaţi (bunici, unchi, mătuşi, vecini etc);
  • persoana care anunță dispariția trebuie să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/ supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.

Ultimele cazuri sesizate la nivelul poliției gălățene au întărit ideea că fiecare dintre noi, în calitate de părinte, frate, prieten, dascăl sau simplu cetăţean, printr-un minim efort de atenţie şi de implicare, poate contribui la prevenirea dispariţiei unui copil sau poate sprijini autorităţile în demersurile efectuate pentru găsirea minorului, într-un interval de timp cât mai scurt de la momentul declarării dispariţiei.

%d blogeri au apreciat: