Muzicologul Iosif Sava de VASILE GHIOCA

Numele Sava, sarbatorit in 12 aprilie, nu este prea frecvent la noi. Mai degraba il intalnim ca nume de familie, in formele Sava sau Savu. In schimb este foarte intalnit in tarile de limba slava.
Printre personalitatile din Romania care au purtat acest nume se numara muzicologul Iosif Sava, cel mai cunoscut si cel mai popular critic de muzica din istoria recenta. De origine evreiasca, s-a nascut in ziua de 15 februarie 1933, la Iasi, ca fiu al unui muzician din mosi-stramosi. Stra-strabunicii, strabunicul, bunicul, tatal si cei sapte frati ai acestuia, cu totii, facusera muzica. Se pare ca e vorba de o istorie de trei-patru secole de muzica in familie. Tatal lui era violonist la Filarmonica din Iasi. Prin urmare, Iosif Sava a avut contact inca de mic cu lumea muzicii mari, clasice.

Iosif Sava a studiat muzica, viola si pianul, la scoala si la liceu, apoi la Conservatorul din Iasi. La 6 ani a cantat la orga bisericii catolice, iar una dintre preocuparile sale preferate erau discutiile despre muzica si despre cultura pe care le purta cu tatal sau in timp ce se plimbau. Mama sa nu avusese parte de o educatie foarte aleasa, era dintr-un sat de pe malul Ozanei lui Creanga, insa avea o inteligenta nativa, pe care i-a transmis-o fiului sau. Practic, tatal sau l-a educat, insa mama sa a fost cea care l-a invatat sa razbeasca in viata.
In 1951, Iosif Sava paraseste Iasiul si vine la Bucuresti. Aici urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie, iar in paralel lucreaza la ziarul Scanteia Tineretului, la sectiile de stiinta si cultura. Este perioada in care cunoaste o serie de personalitati, precum George Calinescu sau Tudor Vianu. Din 1958 incepe sa scrie cronici muzicale, fapt care marcheaza inceputul drumului sau catre inima publicului larg. A facut emisiuni de radio la Radio Romania din anul 1951, iar in televiziune a debutat in anul 1980, pe TVR 2, cu emisiunea Serata muzicala TV. Aceasta a fost oprita in 1985, dar in 1990 Iosif Sava a reluat-o. In momentul pensionarii, in 1998, a fost marcat puternic de despartirea de TVR. A trecut la o televiziune privata, PRO TV.
Intre 1974 si 1987 a cantat ca pianist si clavecinist in mai multe formatii de muzica de camera, mergand in concerte internationale, cantand alaturi de mari muzicieni si dand chiar concerte de orga. A fost distins cu numeroase premii din domeniul muzical, inclusiv cu Premiul Academiei Romane.
La moartea tatalui sau, in 1958, Iosif Sava i-a promis ca nu va uita niciodata de muzica. Si asa a facut: a scris nu mai putin de 47 de carti de popularizare a muzicii si a realizat nenumarate emisiuni pe teme muzicale si culturale, la radio si la televiziune. Practic, se poate spune ca, prin activitatea sa neobosita si plina de pasiune, Iosif Sava a format gustul muzical al multor generatii de romani. A murit in data de 18 august 1998.

Sava Negrean Brudascu

O alta personalitate importanta a Romaniei este Sava Negrean-Brudascu, renumita cantareata de muzica populara din Transilvania. S-a nascut in 1947 in satul Bucium-Salaj si a trait la Cluj. A avut o copilarie foarte grea – fiind singura la parinti, era nevoita sa-i ajute pe acestia la muncile campului, arand impreuna cu tatal sau, taind lemne in padure, invatand sa topeasca canepa etc. A invatat sa cante de la parintii ei, tarani simpli („plugari”, dupa cum spune artista), dar mai ales din sat, de la corul satesc. Condus de un preot, acest cor ajunsese cunoscut pana la Praga. Din cauza timiditatii, s-a lansat destul de tarziu, abia la 27 de ani, cand a castigat Floarea din gradina, cea mai importanta emisiune-concurs de muzica populara difuzata de atunci, de TVR. S-a facut cunoscuta mai ales pentru unele cantece populare cu tenta patriotica, precum Doamne, ocroteste-i pe romani si Noi suntem romani.
Artista a povestit modul neobisnuit in care a fost botezata Sava. Acest nume nu era din partea locului si este… un prenume masculin! Insa parintii ei avusesera sapte copii inaintea ei, care murisera toti, de mici. Conform unui obicei intalnit in Ardeal (dar si in Baragan, se pare), pentru a „pacali” moartea (si boala), i-au dat un nume de baiat si au „vandut-o” unei vecine, dandu-i-o acesteia pe fereastra. In felul acesta, moartea, se zice, a crezut ca au dat-o pe fetita de acasa, ca nu mai este la ei in familie. Astfel, n-a mai cautat-o acolo. Sava Negrean-Brudascu i-a spus intotdeauna acelei vecine „maicuta”. Se pare ca acest prenume masculin, Sava, i-a purtat noroc in viata.

Sfantul Sava de la Buzau

Biserica Ortodoxa il aminteste, in data de 12 aprilie, pe Sfantul Mucenic Sava de la Buzau. Acesta, cunoscut si ca Sava Gotul, caci se pare ca era got de neam, a fost un mare aparator al credintei crestine si unul dintre cei mai vechi si importanti martiri de pe teritoriul tarii noastre. A trait intre anii 334 si 372, iar faptele sale au fost consemnate in scrierile unor istorici ai Bisericii. S-a nascut din parinti crestini, intr-un sat din Buzau. Era evlavios inca de mic si se pare ca s-a calugarit devreme, retragandu-se intr-o manastire din Muntii Buzaului, fugind, la fel ca multi calugari, din calea populatiilor migratoare care cutreierau tara in lung si-n lat. In anul 370, regele gotilor, Athanaric, si-a stabilit cartierul general in Dacia de la nord de Dunare, incepand imediat o serie de razboaie cu imparatul bizantin, Valens. Crestinii au fost persecutati crunt, multi dintre ei fugind in zona Pontica. In a treia zi de Pasti a anului 372, Athanaric si soldatii sai, din ordinul lui Athanaric, i-au prins pe Sava si pe preotul Sansala, duhovnicul sau, i-au legat si i-au schingiuit, incercand sa-i forteze sa se inchine idolilor. Sfantul Sava nu a cedat, astfel ca pe 12 aprilie, in a cincea zi de Pasti, a fost inecat – i s-a legat de gat un butuc de lemn si a fost aruncat in raul Buzau (Museos). Apoi trupul i-a fost scos din apa si lasat neingropat, ca sa ii sperie pe ceilalti credinciosi. Insa pasarile si fiarele nu s-au atins de trupul mucenicului. Mai apoi, Sansala si crestinii au luat trupul martirului si l-au cinstit asa cum se cuvine, ascunzand moastele de barbari „in Romania”, adica dincolo de Dunare, in Dobrogea. Sfantul Sava a murit la 38 de ani. Vestea mortii sale ca martir a ajuns pana la Sfantul Vasile cel Mare, care era pe atunci arhiepiscop al Cezareei (Cappadocia). In 373 – 374, acesta i-a scris guvernatorului Dobrogei, Junius Soranus, sa-i trimita moastele Sfantului. Acestea au fost aduse intai la Tomis, apoi au fost trimise in Cappadocia, insotite de Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia catre Bisericii lui Dumnezeu ce se gaseste in Cappadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici Universale, redactata si semnata de episcopul Bretanion al Tomisului, fiind cea mai veche scriere gasita pe teritoriul Romaniei de azi. Dacia era numita uneori si Gotia, caci pe vremea aceea tarile erau numite dupa populatia dominanta, nu dupa populatia majoritara. Sfantul Vasile a raspuns prin doua epistole in care il numeste pe Sfantul Sava atlet a lui Hristos, “martir al adevarului, care a luat cununa dreptatii. Aceasta corespondenta intre unul dintre cei mai mari parinti ai Bisericii, Sfantul Vasile cel Mare, si ierarhul Tomisului dovedeste ca, in secolul al IV-lea, la nord de Dunare exista o viata crestina intensa. Crestinismul era raspandit si la sat, iar daco-romanii, chiar daca erau sub dominatia gotilor, si-au pastrat legaturile cu rudele lor de pe malul drept al Dunarii, din Dobrogea. In acelasi timp, in aceste epistole se afla prima mentiune a numelui Romania.

Sfantul Sava cel Sfintit

In Biserica Ortodoxa mai este cunoscut un sfant cu acest nume: Sfantul Sava cel Sfintit, ctitorul monahismului palestinian, sarbatorit in data de 5 decembrie. Acesta s-a nascut in anul 439 in satul Mutalasc, langa Cezareea (Cappadocia, Asia Mica). Parintii lui, Ioan si Sofia, erau bogati, dar l-au crescut in credinta crestina. Cand Sava avea 5 ani, tatal lui, ostas, a fost mutat in Egipt, la Alexandria, astfel ca el a fost lasat in grija unui unchi. Dar sotia acestuia s-a purtat atat de urat cu el, incat a fugit de acasa la un alt unchi, apoi a intrat la o manastire din apropiere – avea abia 8 ani. La 18 ani, Sava s-a dus la Ierusalim sa se inchine la Sfantul Mormant. A ramas intr-o manastire de langa oras, unde erau primiti nou-venitii. La 30 de ani, a cerut voie staretului sa petreaca cinci zile pe saptamana in pustie. Dupa 5 ani, a plecat in pustia Ruva, unde a stat si Iisus Hristos timp de 40 de zile. Apoi a ajuns mai aproape de Iordan, retragandu-se intr-o pestera unde a ramas pana la sfarsit. In apropiere a intemeiat o manastire, care a ajuns la 150 de calugari. Sava considera ca un calugar trebuie sa ramana smerit, astfel ca manastirea nu avea preoti dintre calugari. Dar patriarhul Ierusalimului, Salustiu, dupa multe insistente, l-a hirotonisit preot la acea manastire – de atunci i s-a spus Sava cel Sfintit. Dupa moartea tatalui sau, impreuna cu mama sa, Sava a construit langa asezamant un spital si o casa pentru oaspeti, precum si un spital in Ierihon, o manastire pe un munte din apropiere si o manastire mai mica, pentru cei nou-veniti. Sfantul Sava s-a numarat printre cei trimisi de patriarhul Ilie la imparatul Anastasie. Acesta acceptase erezia lui Eutihie, care spunea ca Iisus Hristos a fost Dumnezeu, dar ca nu a avut trup omenesc adevarat. Dupa ce la putere a venit imparatul Iusin (518), care era mai tolerant cu crestinii, Sava a mers prin Palestina pentru a-i face pe crestini sa renunte la aceasta erezie. A facut multe minuni si a murit la 94 de ani, in data de 5 decembrie 532. Cruciatii i-au luat trupul si l-au dus la Venetia, in secolul al XII-lea. Abia in anul 1965, papa Paul al VI-lea si patriarhul ortodox grec Atenagora s-au inteles ca moastele sa fie aduse inapoi.

Catedrala Sfantul Sava din Belgrad

Si Biserica Ortodoxa Sarba are un sfant cu acest nume, personalitate istorica extrem de importanta pentru acest popor, canonizata si venerata de Biserica. Catedrala Sfantul Sava din Belgrad, cea mai mare catedrala ortodoxa, îi poartă numele. S-a nascut in anul 1175, din os domnesc, a fost print al Zahulmiei, a fost calugar ortodox si primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sarbe autocefale. A creat legislatia sarba, redactand prima constitutie a acestui stat, bazata pe dreptul roman si pe legi canonice ale Conciliilor ecumenice: Nomocanonul Sfântului Sava (Zakonopravilo, in limba sarba). A influentat decisiv literatura sarba medievala, a fondat Manastirea Hilandaru de la Muntele Athos si a fost diplomat. Se numea Rastko Nemanici, s-a nascut ca fiu al domnitorului sarb Stefan Nemania, apoi a primit numele monahal Sava. Cea mai mare realizare a sa a fost infiintarea Bisericii Sarba autocefale, ca biserica nationala, in anul 1217. A murit pe 14 ianuarie 1236.

Etimologie
Sava este un prenume masculin destul de frecvent in limbile slave din sud: sarba, slovena, bulgara etc. In Bosnia, poate fi si prenume feminin, caci acolo traditia cere ca fetitele sa fie botezate cu nume de rauri – in acest caz, raul Sava. La noi, numele Sava sau Savu il intalnim, astazi, in principal ca nume de familie.
Etimologia sa a nascut multe controverse. Unii sustin ca are legatura cu localitatea Sabate sau Sabates din Etruria, altii, cu regiunea Sabina din Italia Centrala, sab(at)in insemnand care este, care vine din Sabina. Altii spun ca are legatura cu orasul Saba de langa Marea Rosie, iar altii considera ca provine din numele zilei de sambata in ebraica, Sabat. Dupa altii, numele vine din limba rusa, unde sova inseamna bufnita.
Calugarii folosesc derivatul Savatie, iar mirenii, Savin si Savina, formele vechi ale numelor Sabin si Sabina.

 

%d blogeri au apreciat: